- JUSTIFICATOR
- JUSTIFICATORCharta Rogerii Siciliae Regis A. C. 1144. ubi subscripsit Rogerius fil. Boni, Iustiscator Curialis, apud Ughellum Tom. VI. p. 143. idem quod Iudex est, de qua voce vide supra.
Hofmann J. Lexicon universale. 1698.
JUSTIFICATOR
Look at other dictionaries:
justificator — JUSTIFICATÓR adj. v. justificativ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime justificatór s. m., pl. justificatóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic JUSTIFICATÓR, OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica;… … Dicționar Român
Justificator — Jus ti*fi*ca tor, n. [LL. justificator: cf. F. justificateur.] One who justifies or vindicates; a justifier. Johnson. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
justificator — jusˈtificātor or jusˈtifīer noun 1. A person who defends or vindicates 2. A person who pardons and absolves from guilt and punishment • • • Main Entry: ↑justify … Useful english dictionary
justificateur — justificateur, trice [ ʒystifikatɶr, tris ] adj. et n. m. • 1512; bas lat. justificator 1 ♦ Qui justifie. ⇒ justificatif. 2 ♦ N. m. (1723) Techn. Ouvrier typographe qui fait la justification (3o). ♢ Outil qui sert à la justification. ●… … Encyclopédie Universelle
justificativ — JUSTIFICATÍV, Ă, justificativi, e, adj. Care serveşte pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98 JUSTIFICATÍV adj. 1. doveditor, justificator, pro bator, (înv.) mărturisitor. (Act justificativ.) 2 … Dicționar Român
justificatrice — ● justificateur, justificatrice adjectif (bas latin ecclésiastique justificator) Qui apporte une justification, tend à justifier : Témoignage justificateur. ● justificateur, justificatrice (synonymes) adjectif (bas latin ecclésiastique… … Encyclopédie Universelle
just — JUST, Ă, juşti, ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care acţionează şi judecă în conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. –… … Dicționar Român
mărturisitor — MĂRTURISITÓR, mărturisitori, s.m. (înv.) Persoană care arată, susţine, probează ceva; spec. persoană care depune o mărturie în faţa unei instanţe; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. – Mărturisi + suf. tor. Trimis de… … Dicționar Român
